De ce e Kanye West mai tare decat tine

Pentru ca vomita petale de trandafir cand e beat  si are un inner demon mai simpatic decat tine.

Altfel, scurt-metrajul e plictisitor ca dracu. Even tho it’s Spike Jonze.

Use the brake, Luke!

Embrace the inner geek. (from here)

The death of Superman.

Norman E. Borlaug, the plant scientist who did more than anyone else in the 20th century to teach the world to feed itself and whose work was credited with saving hundreds of millions of lives, died Saturday night. He was 95 and lived in Dallas.

Chestia asta e cat se poate de ciudata:

Ieri, pe la pranz, ma gandeam la supereroii din lumea reala (non-Marvel sau DC Comics). Primul exemplu care mi-a venit in minte a fost Norman Borlaug. El a salvat sute de milioane de oameni – o realizare demna de niste colanti colorati si o emblema pe piept.

Si acum aflu ca Norman Borlaug a murit ieri seara. Ciudat.

(putin off topic: trebuie sa fiu atent ca nealocat sa nu devina un necroblog. dupa carlin si clarke, acum postez despre moartea lui borlaug. prevad o noua rubrica)

Once you go black metal

Inca astept sa fie descoperita forma absoluta de extremism muzical. Pun pariu ca va fi o melodie cu un singur ton, la o frecventa care transforma instantaneu creierul ascultatorului in piure.

Pana atunci insa, exista Gorgoroth si al lor True Norwegian Black Metal. Asta cred ca e genul care traduce perfect expresia “nu am fost imbratisat destul cand eram mic” in muzica.

Chiar si-asa, ciudatii astia sunt foarte haiosi. Cu tot cu privirile in gol si tacerile lungi, de efect.

Warren Ellis, comic book scribe

Frighten people and whiskey bottles alike – talk like Warren Ellis!

Playlist fără vrajbă

În vacanță am fost un animal politic

(“On Cheeseburgers” de William Hundley)

Ca să nu uit:

Am încercat să mă pun la curent cu politica românească, dar n-am înțeles mare lucru. 

Am citit apoi despre reforma sănătății din Statele Unite. Am trecut și prin National Health Service-ul britanic, despre care Republicanii spun că e “orwellian” (băștinașii noștri politici au folosit vreodată cuvântul ăsta?).

Ca să mă întorc cu picioarele pe pământ, am aflat că într-un spital din România s-au amânat toate operațiile pentru că nu mai existau cearceafuri curate pentru pacienți. Spitalul avea datorii la Nufărul. 

(a, și Dick Cheney este un Darth Vader ieșit la pensie)

M-am uitat în prostie la West Wing. Da, e propagandă americană, dar și un serial foarte pizdos. Martin Sheen este Președintele Statelor Unite ale Americii sau Iisus din Nazaret. Aici nu m-am lămurit prea bine.

Am fost la mare, dar asta n-are nicio legătură cu subiectul. 

Luni mă întorc la lucru și îmi convine.

Blog De Oro

De obicei nu raspund la lepshi, dar de data asta voi face o exceptie. Am doua motive. In primul rand, e o leapsha-premiu, iar eu n-am mai purtat coronita din clasa a patra. In al doilea rand, e primita de la mogulul Florescu, primul om care a avut nesabuinta de a ma angaja la o firma adevarata, cu oameni misto. 

Cele cinci porunci ale jpg-ului de aur suna cam asa:

1. Premiul va fi afisat la loc de cinste, pe blogul tau.
2. Cinsteste-l pe cel care te-a premiat si pune link spre pagina lui.
3. Premiaza la randul tau alti 10 oameni.  
4. Anunta premiantul, printr-un comentariu.
5. Bucura-te de el, ca altfel te ia mama dracului.

Eu il premiez pe Toni pentru ca ma simt vinovat ca am lipsit de la ultimele lui party-uri. Si-l premiez de 10 ori, ca sa scap de-o bataie de cap.

Dribling

Sunt un magician cand vine vorba de evitarea problemelor. Nu trebuie sa fug de ele. Doar inchid ochii, numar pana la zece si puf! ele dispar intr-un nor de fum. Sunt inlocuite de mici realitati paralele, universuri de buzunar, in care se intampla ceva, totul, orice – mai putin ce ar trebui sa ma tina treaz noaptea.

Nu trebuie sa ajung pisat intr-un sant, mort de beat, doar ca sa-mi inec problemele in siroaie de alcool (o fac oricum, din placere). Am imaginatie. Sunt un escapist care n-are nevoie de televizor pentru ca-si regizeaza singur in cap toate techno-telenovelele cu iz de SF.

Iar daca viitorul indepartat nu-mi ajunge si nici navele spatiale organice, de marimea balenelor de pe Titan, nu mai sunt incapatoare, pot oricand sa ma refugiez in prezentul indepartat. Hai sa vorbim despre Fasia Gaza. Prima intifada, crimele de razboi din fiecare parte, fosforul alb, rachetele Hamas, copiii sfartecati de bombe in casele fara acoperis. Nu, te rog, schimba subiectul, ca nu mai mai opresc. Alege ceva, orice, chiar nu conteaza – politica americana, meritele socialismului si de ce trebuie sa cotesti spre stanga spre viata buna, cobaii din africa, gripa porcina, incalzirea globala, homelesii cu laptop din USA, homelesii fara laptop din .ro. Le stiu pe toate (si doar atat; doar nu vrei chiar sa ajut pe cineva?), lasa-ma sa vorbesc despre asta, te rog, te rog, pot sa-ti mai zic inca ceva, si altceva, si tot asa, numai nu ma lasa sa ma gandesc la ale mele. Daca la ignor, poate ca nu vor mai fi. Ceea ce, cum stii si tu, e doar un bullshit.

Liana si-a tras inginer

Ceva mai jos, oamenii sarbatoreau noul rezervor de apus al Angkorului. Inginerul ii privea din varful templului inchinat lui Visnu. Oamenii multumeau zeilor. El isi deschise o doza de Tuborg.

Incepu sa bea cu sete; era anotimpul cald si niciodata nu-i placuse vremea asta. Se gandea ce dobitoci sunt cu totii, cum le multumesc ei unor superstitii cu prea multe maini.

Era vremea imperiului khmer, centrul universului si aducatorul ordinii in haosul junglei. Inginerul se inchina stiintei; niciodata zeilor. Insa tot el stia ca va veni un timp cand faptele stiintei nu vor mai fi miracole, cand minunile vor disparea de pe pamant, iar sacrul va insemna o vizita sacaitoare la templu, doar la sarbatorile mari. Atunci oamenii vor creste ca lianele junglei, nepasatori si inghesuiti.

In spatele sau, un urs panda se masturba la imaginea unei moderatoare de pe Antena 3.

Era vremea marilor regi khmeri, a lui Suryavarman al II-lea si Jayavarman al VII-lea si a celor care vor tot urma, pana la sfarsitul lumii.