Duminica, 5 AM, la coada de la ghiseul non stop McDonalds din Romana. Avem de toate, un mare curcubeu de nationalitati. Putini romani.
Printre noi, un francez asa cum ii sta bine, deci relaxat. Are camasa deschisa, burta mare si plina de alcool. Vorbeste tare in timp ce asteapta la rand la chiftele. Intr-o engleza impiedicata ii explica unui roman de-al nostru cum sta treaba. Incep sa-i ascult pentru ca ador oamenii care explica ei cum sta treaba.
Romanul, pe la 25 de ani, exact omul mediu. Nu e emo, nu e rock, nu e manele. E printre si la medie, de un mainstream plin de modestie.
La un moment dat, francezul ii explica romanului cum sta treaba in Romania si ce potential ascuns e aici printre boscheti:
“You kno’ i saw zis begger. Right there! He knew five languages. Five! English, Spanish, Italian…”
Romanul, pana atunci mai atent la chiftele decat la francez, i-o taie repede:
“Of course he knows! He’s been in the west, begging. That’s how he learned. You know what that means? Begging?”
1-0 pentru Romania. Contraatac francez, prin invaluire:
“But he can learn. He learned that, right?”
“Yes, like a dog that grovels at his owner’s feet for food. Nothing more.”
2-0 pentru romani, cinicii din Carpati.
A fost distractiv. Si apoi mi-am luat un cheeseburger.
touché
Asta din ciclul diminetilor McDonalds.
Sa scrii si povestioara de dupa DJ Vadim candva.
@xor baguette!
@Tony031R de abia o astept pe urmatoarea