Just Ask Buck

(Buckminster Fuller, de pe influxinsights)

What it takes.

Un lider trebuie sa indeplineasca atatea conditii, iar printre ele, poate cea mai importanta, este sa te inspire prin toate faptele lui. Sa te inspire sa-ti misti curul ca sa fii mai bun, sa crezi intr-o lume mai sanatoasa si, uneori, sa faci un cantec si sa-l urci pe youtube.

E din ce in ce mai greu sa crezi in oameni. Si totusi.

1 mai, acum si fara mititei.

(lista de bucate muzicale si descarcarea spre auditie aici )

PS: 60% dintre tinerii intre 16-24 de ani aleg Taraf TV drept postul muzical preferat. Viitorul suna a tzambal si jale aici.

Nu mai dati in summit. oricum nu se sparge.

Scriu despre summit, dar vreau sa fie scurt si rapid.

Summitul nu e o treaba rea. Dintr-o data avem un subiect comun de discutie, un ceva care ne uneste fie ca o ardem in the other side sau in the manele klub. E urias, e o caracatita care s-a intins peste tot, dar mai ales pe calea victoriei, e ceva nou, diferit care ne scoate putin din rutina de zi cu zi. Deci e ceva bun. Nu o sa plec de summit din bucuresti. Vreau sa vad cum traversez pe victoriei, ziua sau noaptea, vreau sa aud de bush si de toti ceilalti presidents, sa vad placutele alea reflectorizante de pe mijlocul drumului - care-mi plac!, sa ies in oras, sa ciocnesc o bere si sa-ti zic “summit fericit”.

Ce te opreste sa salvezi Pamantul?

Measles deaths in Africa are down more than 90% in the past seven years, at a time when many people mistakenly believe that nothing can be accomplished in large parts of Africa. Polio is nearly eradicated. Food production is soaring in Ethiopia and Malawi because modern farming techniques have been brought to peasant communities. Children have filled the schools wherever school meal programs are introduced and school fees are dropped. (<Jeffrey Sachs>)

Ah, la naiba, dupa un asa paragraf - minunat prin enumerarea plata a unor realizari extraordinare, trebuie sa vina si un “dar”. Sau un desi. Sau orice fel de cuvant nenorocit care ucide totul. Putem salva pamantul, dar nu o facem. Uite tot ce am facut pana acum. Apuca pergamentul cu ambele maini si lasa lista reusitelor umane sa se reverse la picioarele tale. Sunt atat de multe si mai e atat loc alb pentru altele.

Si totusi, nu prea putem salva Pamantul, nu? Suprapopulare, schimbarea climei, saracie extrema, corporatii si guverne machiavelice. Suntem doar oameni si unele lucruri ne depasesc. Pergamentul e un sul de hartie intr-un veceu puturos.

Bullshit! Bulshit, zic. Si de fapt o spune autorul articolului. Cu o mica parte din bogatia mondiala putem rezolva usor usor problemele lumii. Sunt 60 de trilioane de dolari. Trilioane, iti poti imagina?

Dar (iarasi dar!) daca il intrebi pe omul de pe strada iti va spune ca e imposibil. Iar daca multimea nu crede, nici guvernele nu se vor misca. Corporatiile cu atat mai putin: daca piata nu o cere, noi nu o distribum. Si ce produs ar fi, salvarea globala.

Nu pot. E prea greu. Prea complicat. Prea scump. Nu-mi imaginez cum s-ar face. Stii ca as vrea, dar… n-am cum. Imi pare rau, ma depaseste. Nu tine de mine. Sigur o rezolva altcineva. Lasa-i pe cei care se pricep. Exista ei? Hai sa nu pacatuim cu mandria, e prea mult pentru niste oameni.

Sunt toate micile scuze de care ne agatam in fiecare zi. Tot de ele ne impiedicam cand vrem sa facem ceva global. Think globally, act later. Frica unui singur om devine monstrul cu miliarde de capete care ne tine in loc. Avem tehnologia, planurile si banii pentru a transforma lumea. Problema e ca nimeni nu crede asta. E prea Star Trek, prea utopie si stim cu totii unde ajung utopiile.

Trebuie sa schimbam ceva. De maine, toata lumea are incredere in fortele sale. Exista indoiala, dar alegi s-o ignori. Nu mai intrebi daca se poate, verifici cum se face. Totul e spus atat de simplu pe zidul din curtea din spate a corporatiei: “Change the world. Then have a beer.” Hai sa pastram cu totii o bere in frigider pentru asta.