Au intarziat putin. Vin, nu vin? Hai ca au ajuns. Au avut probleme cu tehnica. Hopa! daca nu e bine, Bukem zice pa! fara suparare. Pana la urma au inceput. Lumea dansa. Io dansam, dar mai retinut. Vroiam sa prind tot. Mai putin atmosferic, multe dubplate-uri, frumos in fiecare moment. Si, ceva mai tarziu, s-a terminat.

Da, a fost teribil de misto.

Some Zimbabweans are already calling for higher denominations in a country where the official annual inflation rate has exceeded 2,200,000%. (facut ochii mari de tot aici)

Asta e apropo de bancnota de un miliard. Care oricum nu-ti cumpara nici macar un sandvis cu parizer in zimbamboo. De ce? In primul rand, parizerul e sfant deci nu se gaseste deloc, iar o paine nu se ia pe maruntis.

Si-n timpul asta, mugabe cel mucios danseaza pe coco jambo in palatul regal. Acolo unde are papagali de curte si curve albe si cocaina neagra.

Are el si paine si parizer, da le mananca separat. De-al dracului, d-aia.

(De vazut in HD aici)

Pe cuvantul meu, daca americanii o dau de gard cu Watchmen, o sa ma uit numai la filme europene pretentioase.

Noii mei adidasi au tumburuse de plastic in calcaie. Arata bestial, au aparut pentru prima oara in 81 si au fost purtati de Stefan Edberg, dublu campion la Wimbledon si-n alte parti. Si inca un lucru despre Stefan:

Edberg was involved in a freak accident during the boys’ singles final at the 1983 U.S. Open, when Richard Wertheim, a linesman, was struck in the groin by a ball struck by Edberg. Wertheim fell backwards, fracturing his skull, and died in hospital shortly thereafter.

(spus cu accent suedez si par blond) Mingea mea sparge mingile tale si-ti crapa capul si mori.

Beat that Chuck Norris! Sweden is badass country, it seems.

Te rog, daca ai putea sa faci pragurile de sus dintr-un lemn mai moale. Exclus betonul si alt compozit busitor de tare. Nu de alta, dar uneori mai dam cu capul de ele. Cand ne umflam in pene si ne creste bila de pe umeri, nu datorita neuronilor ca iepurii, ci umplut cu un aer destul de rarefiat.

Ni se urca la cap. Si e doar aer. Si bagi fruntea, pragul scrasneste prin riduri si-ti dai seama ca mai ai multe de invatat si de muncit.

Cu drag,
un prea apropiat.

(Buckminster Fuller, de pe influxinsights)

Nu-mi place de Mugabe. Pare un dictator fara carisma, o bruta care ucide pentru ca asa ii zice instinctul. E un robot setat sa omoare si asta-i tot ce se poate spune despre el. Nu are mici bizarerii, nu inventeaza religii, nu boteaza o luna a calendarului dupa prea-indragita lui maica-sa.

Si e cu atat mai periculos. Din lipsa de alte hobby-uri, se dedica in intregime menirii lui. Si anume crimei, distrugerii si groazei permanente.

Si ma sperie cu atat mai mult, pentru ca nu pare sa aiba vreo latura umana. E o forta a naturii, un uragan care se starneste in jurul alegerilor si ineaca in bataie toti oamenii nemarcati de vopseaua rosie, dovada a faptului ca au votat. Si tot ce aveau de ales era uraganul Mugabe.

In general, ma intereseaza dictatorii. Multi sunt niste personaje adevarate, dar astazi n-am chef de ei.

George Carlin iti arde un pumn in dinti de te trezesti la realitate in hohote de ras.

E atat de nebun, e atat de inteligent si, de cateva zile, e atat de mort.

Daca nu l-ati mai ascultat niciodata, dati play mai sus. Si daca va place, pe Youtube mai sunt o gramada de clipuri cu el. Uitati-va la toate, nu pentru ca el ar trai prin arta lui. Asta-i un bullshit. Da mai radem si merita.

All crazyness by Anthony Lister.

]]> http://nealocat.wordpress.com/2008/06/25/anthony-lister/feed/